(old blog) realitati

Entry for August 07, 2006

Sunt zile in care poti scrie despre mizeria lumii. Din plin. Zile in care oameni iti arata cu prisosinta micimea lor. Nimicnicia lor.

Exista o teorie intr-una din psihologii conform careia ceea ce ne deranjeaza cel mai mult la ceilalti e ceea ce nu reusim sa acceptam la noi insine. Adica deranjul meu n-ar fi dat de micimea lor ci de a mea. Si ca orice teorie, are mania, atunci cand intra in contact cu oamenii, sa creeze exagerari si aberatii.

Fiindca daca incerc sa joc tenis ori sah cu un tip si ma enerveaza ca nu stie sa joace, mi-e greu sa concep ca de fapt m-as enerva fin’ca eu nu stiu sa joc… da’ unii asa zice… da’ sa-i lasam in pace.

Revin convins ca sunt ei mici, perfizi, duplicitari si ades nici macar nu sunt constienti de asta… ei isi incadreaza actiunile la capitolul “sunt o persoana sociabila… abila”. Si in forul lor intim sunt mai mult ca sigur mandri de cat de bine au reusit sa “mestereasca” o situatie sau alta. Dar nu-si pot imagina cat de multa greata pot produce unuia care este in stare sa vada si in spatele cortinei lor, in culise, dincolo de abilitatea lor.

In zile ca astea parca e mai buna cealalta realitate: a cartilor sau cea proprie - a interiorului.