este uimitor cum oamenii dupa ce te catalogheaza ca destept/inteligent (ori ceva similar) incep sa se poarte cu tine de parca ai avea un handicap teribil. si partea cinica: desi exista deja multe carti care demonstreza ca inteligenta poate deveni un real handicap (de la beletristica la filosofie), nici macar nu beneficiezi de grija / toleranta de care au parte celelalte categorii de handicapati.
As vrea sa scriu.
Sa merg printre oameni si sa scriu.
Dar trebuie sa lucrez. Si nu orice munca, ci una care iti cere ca in timpul liber sa inveti... ca sa poti fi capabil sa mai muncesti a doua zi...
As vrea timp pentru scris. Fara grija zilei de maine.
M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.
Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.
Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.