(old blog) nuantele ochilor

Entry for October 22, 2006

Nuantele ochilor

Sunt ochi in care vezi viata – bucuria vietii, bucuria de a trai, sunt ochi in care vezi dorinta de mai mult, sunt ochi in care vezi tristetea, tanguiala sufletului.

Sunt ochi in care vezi intunericul, sunt ochi in care vezi inteligenta, sunt ochi in care vezi misterul.

De regula ea (oricare Ea) este atrasa de acesti ochi, ai misterului. Si nu poate sa vada ca acei ochii misteriosi ascund limitarea. Limitarea mintii, limitarea sufletului, limitarea capacitatii de a trai, de a simti viata.

El este atras de ochii ei veseli. Si nu poate sa vada ce este inapoia lor. Nu va putea niciodata. Fiindca atunci cand ii vede isi pierde echilibrul, claritatea, devine subiectiv.

El se fereste de ochii in care gaseste dorinta nelinistita. Asa a numit acei ochi care arata ca persoana din spatele lor simte ca nu are destul, ca vrea mai mult. Mai mult din partea vietii, mai mult insemnand bucuriile pe care le traim si ne fac viata colorata. El se fereste de aceste personae pentru ca stie ca ele nu vor fi niciodata multumite. Decat pentru un timp scurt. Si apoi vor dori iar. Mai mult. El se fereste de aceste persoane fiindca stie, stie fiindca si el are acesti ochi.

Cei mai frumosi ochi sunt cei in care vezi lumina. De regula ei sunt ai personelor fericite. Si pot fi intalniti la toti oamenii pentru scurte perioade. De la cateva minute pana la cateva ore. De parca oamenii ar obosi dupa cateva ore sa mai fie fericiti. Dar mai sunt cazuri, exasperant de putine, in care acesti ochi sunt ochii de zi cu zi ai cuiva. Sunt apropiati de ochii copiilor.

Sunt ochi in care vezi ratiunea. Undeva aproape de suprafata. Si sti ca de la acel om poti sa te astepti sa gandeasca, dar nu trebuie sa te astepti sa traiasca. La acel om ratiunea sufoca emotia. Fin'ca Ratiunea este seaca...

Arata cu totul altfel ochii in care vezi inteligenta. Ei iti arata ca cel ce se afla dinapoia lor stie nu numai sa gandeasca dar sa si traiasca. El avea uneori acesti ochi.

Mai sunt ochii in care vezi certitudinea. Astia apartin celor care se limiteaza la partea bruta, fizica a existentei. Acesti ochi afirma ca inapoia lor sunt persoane care par puternice, sunt sigure pe sine, dar totodata afirma si ca siguranta vine din micimea orizontului pe care il percep.

Il enerveaza ochii in care gasesti intunericul. Noaptea. Adica prostia. Acestia au mai multe nuante, de la cei in care vezi molesala cu care se misca gandurile, ca intr-o mlastina vascoasa, gandurile fiind in orice moment pe cale de a se impotmoli definitiv si a disparea, la cei intunericul, nimicul, este stapan. Cand vede acesti ochi vede usi inchise. Vede ziduri. Stie ca nu poate comunica cu acesti oameni. Ei nu sunt in stare sa auda decat ceea ce seamana cu ceea ce stiu deja. Ideile noi sunt considerate niste prostii fara sens.

Iar peste nuantele ochilor se astern priviri. Privirea indragostitului, privirea smecherului, privirea celui care se simte puternic, privirea celui ce simte frica…

El reuseste sa faca din asta un joc. Combina nuante si priviri. Ca simplu exercitiu, fara sa amestece asta in viata de zi cu zi. Exceptie fac cazurile in care trebuie sa ajute pe cineva... ultima data nu a putut. Isi simtea ochii cum ignorau forma impusa de el si se exprimau liberi... si atunci ii inchidea, si ii indrepta in alta parte.