..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

miercuri, 23 aprilie 2008

play safe. play not. not safe.

poveste de pe la 22 de ani. o chema despina. si scria poezii minunate. poezii care (imi) schimbau rimul sangelui curgand prin vene. iar asta se intampla la acea varsta la care imperiul meu era guvernat de logos, imperiu in care patosul avea rol de paria. si totusi acele poezii reuseau... am rugat-o sa publice. refuz total. poeziile ei nu erau poezii. erau intimitati. fratele ei a inceput sa se uite mai atent la mine cand a aflat ca mi s-a permis sa vad acele poezii.

insa care era pretul lor... de unde veneau ele... foste relatii. dupa fiecare relatie incheiata despina scria cate o poezie. in care punea toata frumusetea ireala a unei relatii in care realitatea macina doza de vis cu ajutorul existentei grosiere, fizice.

despina intra in fiecare relatie cu tot sufletul. si suferea cu tot sufletul. si crea cu tot sufletul.

firesc, la acea vreme ma credeam atoatestiutor. (un an-doi mai tarziu am ‘pierdut’ aceasta calitate). si ii demonstram despinei ca este gresit felul ei de a trai. fiindca o duce la suferinta din nou si din nou. ii aratam modelul meu superior in care lucrurile erau cantarite, analizate, despuiate de emotie. eu jucam ‘safe’. si ma simteam tare inteligent. sincer sa fiu, cu toata analiza tot la durere ajungeam - dar macar incercam sa o ocolesc.

pentru despina aveam doua teorii. consideram ori ca ii place sa sufere (mai mult sau mai putin constient) – sau ca isi distruge sufletul zdrentuidu-l prin relatii cu finaluri nefericite de dragul poeziilor care se nasteau ulterior. si ma intrebam cat de ok este schimbul pe care il facea - sacrificiu / durere contra creatie. la intrebarea asta nu aveam un raspuns care sa-mi placa.. fiindca despina crea ceva ce atarna greu in balanta.

si totusi.

eu stiam (invatasem) ceva mai bun. play safe.

play.. despina nu se juca. despina traia.

safe... un concept care rapeste atat de mult in schimbul a atat de putin...

ma bucur pentru ea. pentru despina. ca nu a ascultat ceea ce-i spunea un pusti de 22 de ani care se credea buricul lumii. si a continuat sa traiasca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.