(old blog) carti si nimicul in ele

Entry for November 29, 2006

31. la 30 de ani am avut rabdarea sa citesc definitia frudiana a refularii. Si ca el considera ca asta este “piatra unghiulara pe care se sprijina intreaga structura a psihanalizei”. Si trebuie sa spun. La naiba. La 18 ani am inteles (de unul singur, fara studii psihologice, fara experiente in analize medicale samd) ca in momentul in care ignoram la nivel constient evenimente din trecut care ne-au (si ne) deranjeaza acestea creaza presiune. Si asemenea unui munte vulcanic pe care il impiedicam sa erupa prin craterul principal (cel astupat la nivel constient) presiunea interna va cauta alte locuri prin care sa erupa si va crea fisuri in alte zone ale muntelui – si vom avea reactii necontrolate in alte domenii decat cel in care s-a produs trauma. Si vom fi surprinsi de reactiile noastre in cazuri (domenii) in care stiam ca nu avem probleme, traume. Asta a fost chiar imaginea pe care am avut-o atunci. Munte, vulcan, presiune, refulari in alte locuri decat cel in care te astepti, locuri care dpdv logic nu au nicio legatura cu cauza. Si n-am considerat ca asta ar fi o mare descoperire care pune bazele unei stiinte, ci a fost una din multele teorii din acea perioada, pe care am constiderat-o ca are caracter de mare probabilitate, teorie care m-a facut: a) sa nu mai tratez cu “elimin prin ignorare” raul, mizeria la care eram supus; b) sa caut insistent (la nivel interior, psihologic) toate “bubele” care ar putea crea tensiuni. La 18 ani… dupa un liceu cu profil economic… iar freud avea doctorat, facultate si practica medicala, studiu indelungat asupra sistemului nervos… si a creat aceeasi teorie impreuna cu un coleg - om de stiinta (joseph breuer)… pai ce sa zic, tare inteligenti tre’ sa fi fost astia doi… si tari de cap!